Pentru multe cupluri pe cale sa se casatoreasca, ziua nuntii reprezinta un stress major, peste care nu se prea poate trece. Cererea in casatorie este primul pas spre o avalansa de evenimente care va pot lua prin surprindere, va pot innebuni de-a dreptul sau pe care le puteti depasi zambind, daca stiti cum sa puneti problema.
Indiferent cine a facut primul pas, trebuie sa stiti ca atunci cand va casatoriti, nu „va luati“ doar cu alesul inimii ci cu intreaga sa familie. Asta inseamna nu doar parintii ci si nasul de botez, varul de dupa mama si verisoara din partea bunicului. Desi vi se poate parea ca doar in comediile despre nuntile grecesti se poate intampla asa ceva, daca nu gasiti exact nota de diplomatie necesara, puteti sfarsi mai rau decat in filmele de categoria a doua. Ghidul miresei a intrebat cativa “veterani” in ale pregatirilor de nunta ce se poate intampla.
Rochia de mireasa
Amalia P. este din Brasov si a imbracat rochia de mireasa in 2003, dupa o relatie de lunga durata. Cand au inceput pregatirile de nunta, Amalia a avut nevoie de tot arsenalul de dragalasenie de care dispunea, pentru a nu se certa iremediabil cu viitoarea soacra: “Mama lui Mihai este o femeie extraordinara! Isi iubeste foarte tare baiatul, au relatia aceea aproape incredibila, despre care doar citesti prin reviste: e in stare sa simta cand Mihai e bolnav sau trist sau are probleme. De fiecare data suna la momentul oportun. Şi reuseste sa-l remonteze imediat. In relatia cu mine nu se intampla insa acelasi lucru. Pregatirile pentru nunta au fost un cosmar! A insistat sa plateasca ea rochia de mireasa si sa mergem impreuna sa o alegem. Dupa ce am colindat aproape toate magazinele, eram la capatul puterilor. Gusturile ei nu se potriveau cu gusturile mele, ea voia un anumit gen de rochie, eu nu ma prea vedeam in crinolina, cautam ceva mai sexy, mai mulat. Am o silueta foarte frumoasa si nu voiam sa o ascund sub o mie de fuste! In cele din urma, ca sa nu stric relatia, i-am propus sa luam o pauza, sa bem o cafea si sa ne hotaram exact ce cautam. Abia la cafea, mi-a spus ca ea nu a fost mireasa si toata viata a visat sa aiba o rochie cu crinolina. Am tras aer in piept. Desi imi venea sa tip de nervi si de frustrare, am gasit un ton potrivit, pe care sa-i spun: Mama Luci, nunta e in iulie! O sa fie foarte cald, am sa ma sufoc in crinolina. Dar iti propun un compromis! Cautam pentru tine o rochie frumoasa, cu corset si jupa larga, nu chiar crinolina, dar stii tu… o fusta lunga de tafta, cu mult tul. O sa fie un fel de crinolina mai mica. Eu imi doresc o rochie de dantela, mulata, nu chiar pana in pamant, sa-mi puna talia si picioarele in evidenta. Nu vreau sa mor de cald la propria mea nunta! Ce zici de ideea mea? Asa, tu iti implinesti visul tau si eu pe-al meu! A izbucnit in ras, si-a dat seama probabil ca incerca sa-si traiasca visul pe pielea mea. Am avut noroc ca e o femeie intelegatoare. In primul magazin in care am intrat dupa ce ne-am terminat cafeaua, am gasit ambele rochii. Dupa ce am trecut de stress-ul asta am descoperit ca mama Luci avea propriile ei idei despre decoratiunile de nunta, despre buchetele pe care trebuia sa le cumpere Mihai pentru mine si pentru nase, despre cum sa arate invitatiile. Dar simtul umorului m-a salvat de fiecare data. Fara sa o contrazic am reusit sa o aduc la ce voiam noi…”
